infobac.org

BALADA DOCHIEI

---

Number of View :211

scrisă de Ghe. Asachi în 1838, după călătoria la muntele Pion (Ceahlău).

 

Între Piatra Detunată

S-al Sahastrului Picior,

Vezi o stâncă ce-a fost fată

De un mare domnitor.

Acolo e rea furtună

E locasul cel cumplit,

Unde vulturul răsună

Al său cântec amortit.

Acea doamnă e Dochia

Zece oi s-a ei popor

Ea domnează-n vizunie

Peste turme si păstori.

 

La frumusete si la minte

Nici-o giună nu-i samana

Vrednică de-a ei părinte,

De Decebal, ea era.

Dar cum Dacia-au împilat-o

Fiul Romei cel mărit,

Pe cel care-ar fi scăpat-o

De-a iubi a giuruit.

Traian vede astă zână

Desi e biruitor,

Frumusetei ei se-nchină

Se subjugă de amor.

 

Împăratu-n van cată

Pe Dochia a-mblânzi.

Văzând patria ferecată,

Ea se-ndeamnă a fugi

Prin a codrului potică

Ea ascunde al ei trai,

Acea doamnă tinerică

Turma paste peste plai

A ei haină aurită

O preface în săiag,

Tronu-i iarba înverzită.

Schiptru-i este un toiag.

 

Traian vine-n astă tară

Si de-a biru-i deprins.

Spre Dochia cea fugară

Acu mâna a întins.

Atunci ea, cu graiu ferbinte

“Zamolxis, o zeu ! striga,

Te giur pe al meu părinte

Astăzi, rog nu mă lăsa!”

Când întinde a sa mână

Ca s-o strângă-n brat Traian,

De-al ei zeu scutită zâna

Se preface-n bolovan.

 

El petroasa ei icoană

Nu-ncetează a iubi,

Pre ea pune-a sa coroană

Nici se poate despărti.

Acea piatră chiar vioaie

De-aburi copera-a ei sân,

Din a ei plâns naste ploaie,

Tunet din al ei suspin

. O ursit-o priveghează,

Si Dochia deseori

Preste nouri luminează

Ca o stea peste păstori.

Share on Facebook

Postari asemanatoare

• Baba Dochia – Legenda Dochiei

Tags: balada dochiei, dochia